poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-09 | |
“Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare, și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune.”
după cum trăgea vulpea cu dinții de propria coadă și tremurau scamele în aerul de mohair puteam să jur că m-au pus cu botul pe pragul morții fără a mă trage de nicio parte propriu-zis, cât și pe tăcute liniștea fixa tot aerul și mă simțeam în siguranță dinții vulpii îmi tricotau mănuși prin care nu mai simțeam gerul din vintrele gâștelor când le suceam gâturile și le puneam ofrandă Treceau lighioanele într-o singură direcție, câteva, mai toante, se împiedicau de mine spuneau ceva despre bunica scufiței roșii confundau, pesemne, dinții vulpii cu dinții de lup mai ascuțiți, carevasăzică mai urbani curenții subterani miros a metrou și a picior de urzică de nicăieri nicio veste, nicio vestă care să-mi țină de cald foametea a golit ograda, a stors vulpea de ultimul fir din blană căștile mi-au alunecat peste pleoape și cineva îmi traduce cum nu se traduce nicăieri
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate