Atâtea zile am de ieri
și-atâtea amintiri de mâine...
Atâtea ore n-au trecut,
gândind că mâine nu mai vine.

Mai am doar suflet. Restu-i mort…
Ciudată noapte e în mine!
Cum să găsesc ce nu mai pot?
Cum pot fi astăzi , fără mâine?

O mie de nebuni aș da
și-aș vinde banii, pe speranță,
să pot să cred că viața-i grea
și să mai am o dimineață

Să caut cer… și să trăiesc
minutu-n fiecare clipă.
Iar bani de am, să-i risipesc
în lumea-aceasta … MARE…MICA.

Și să nu-mi pese de destin…
În viață, toată lumea cere!
Pribegi sau nu, ei veșnic vin
și spun apoi : “ La revedere! ”

N-am loc în mine pentru toți!
Cobor pe suflet dinspre urme
și-mi cer iertare de la sorți
de-i doar blestem ce mai rămâne!

Ileana Popescu Bâldea