poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-07 | | Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu La vad, un pod de lemn, cu coperișul de șindrilă, lung cît o uliță de sat, se-ntinde peste Mureș. Mal vrea de mal în veci să lege. Astfel țara moștenitu-l-a din leat. Își au mărețele-ntîmplări și lucruri cîntăreții lor, dar podului îi cîntă numai apa, ce sub el se-ndeasă, despre toți și toate-i cîntă, cîte au trecut pe el ca printr-o casă, lungă, dreaptă casă, ca printr-o casă la al cărei prag sfîrșește drumul, ca să iasă la cellalt capăt iarăși drum, drum vechi - în lume precum pravila îl vrea - lăsat în voie să pornescă. Oști trecură-n veac pe-aci, și Radu cel Frumos, roți ferecate, roibi domnești, comori și lacrimi, moți cu ciubare, turme, vînturi, răpuși și-nvingători, stindarde, patimi. Pe toți și toate-n nopți, cînd vîlvele se bat, îi poți vedea-n lumini de-o clipă încă, așa cum ceasul, de pe-un țărm mutîndu-i, i-a mîntuit spre celălalt peste vîltoarea-adîncă. Dar ce liniște-i acum la vad! Ce trează-amiaza! Prin istorie adie doar miros de otavă. Subt pod un șarpe se sorește, lung și nemișcat, ca-ntr-o emblemă rară, de străveche slavă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate