“Deșteaptă-te române !”-și plimbă steagul
Chiar lângă poarta ce-năuntru cheamă.
Aici se-nșiră slovele pe-o gamă
Ce-și uită clipe, numărând șiragul.

Pe Mureșanu nu îl bagă-n seamă
Ce-i ce-au intrat ținând în mâini desagul
Cu albi colaci dați de pomană. Fagul
Mai străjuiește-ntinsul de alamă

Al turlei de biserică. Aproape
Sextil Pușcariu numără tăcut
Câte-austere cruci tind să îngroape

Figuri solemne, unicul avut
Al celor ce umili, sărind hârtoape,
Vom adormi sub strâmte cruci de lut.