mă întrebam oare atunci ce lipsea
din tălpile făcute scrum
mersul lebedei
cântul cocorului
venea mai mult ca un vaiet lung ca după o iarnă ce necontentit vroia să mă anunțe
eu nu mai plec de aici eu
rămân
tu ană, zidește
zidește din temelie
piatră groasă precum cea a castrelor romane și ia drept bun
doar soarele
vântul risipește către lume trenuri
vin și pleacă
cu o viteză amețitoare
nu te-ai fi gândit vreodată să oprești
pentru o simplă gară construită anost în ochii privitorului din afară
nu te-ai fi oprit să asculți o clipă tu, ană
harpa de inger și lumina ce-o înconjoară

din înzidirea trupului tău
ia naștere și cântul cocorului și mersul lebedei