Trei rățuște cam prostuțe
Se plimbau voios pe lac,
Dând agale din lăbuțe,
Și-într-un glas cântau mac-mac.

Prin stufiș - ascunsă bine
Coada mare și-agita,
Vulpea ce cu greu se-abține
De-a-le mi le ataca.

Cu o gură mare, mare
La rățuște, un brotac
Le striga de-amenințare
Tot făcând oac-oac, oac-oac.

Rațele nepricepute
De-ale broaștelor grăiri,
Râdeau de-ale lui acute
Zbierete și zvârcoliri.

Stând pitită, gându-i vine
Vulpișoarei – ce mic drac!
“Să le-ademenesc la mine
Ia să fac și eu mac-mac”

Dar norocul îi apuse
Vulpii, că-i veni de hac
Vânătorul ce-o crezuse
O rățușcă și pac-pac.