Nu toate mânăstirile au Dumnezeu
Și nu toți preoții Duh Preacucernic,
Când blasfemia scopului ateu
Sub patrafir adună păcat și întuneric.

Și iată cum -sălbatici- în temple sfinte
Venim să profanăm chiar minimal
Prin ignoranță și bârfe șoptite,
Icoanele Sfinților din Sinacsar.

Doamne! Ce lași să se întâmple
Cu spiritul credinței milenar,
Când straie preoțești stau mototolite
De-ascunsă preacurvie prin altar?

Se impune urgent nevoia radicală
De anihilare a prezentului sindrom
În urma căruia, din lipsă de morală
Nimic ce-i omenesc nu mai există-n om.

Și-mi este dor de vremuri citite-n cronici
Cu sentimentul rușinii față de străbuni,
Printr-un prezent al falșilor proroci
Riscând să devenim o lume de păgâni.