sală plină. ici colo câte-o pălărie neagră.
întârzii. cu buzele uscate.

binecuvântate de zei
mâini de dantelă neagră cântă
concert pentru pian
(și cum vântuia pe străzi iarna
când aici îngerii cântau fericiri!)
un scaun în care mi-am așezat comod
oboseala unei zile măsurate
între un ness și o gumă de mestecat
și liniștea asta înaltă
cântând despre un Mozart bolnav de varicelă și scatologie
bolnav de simfonii ce vindecă oameni

și-mi zic că aici sunt eu pe portativul ăsta fugind
tot eu tăcere-ntunecoasă-ntre cuvinte
și-n re minor un țipăt
de singurătate

în sală foșnesc ușor lumini obscure
în aplauze îngerii
se-ntorc la somnul din cutii de vioară
cineva așează pe pian o pânză
de tăcere

afară iarnă frig în oameni
și-un taxi galben mă întoarce
în lumea fără îngeri