Dorm voievozii noștri-n mănăstiri
Durate-n vremuri spre adânc de țară,
Înveșmântați în slove din psaltiri,
Sub geana lumânărilor de ceară;

Și-n așteptarea dreptei judecăți
Odihna li-i sub lespezi chin și zbucium,
De parcă-aud prin somn că prin cetăți
Dau pârcălabii zvon grăbit de bucium!

Atunci, treziți din veacuri, trec prin vămi,
Cu codrii frați și cu Ceahlăul gemeni,
Zorind, cu bruma toamnei pe dulămi,
Spre Nistru, la cetățile de cremeni...

Și osteniți, se-ntorc să doarmă iar,
Sub glie somnul fără de visare,
În mănăstiri, departe de hotar,
Că granițele-s veșnic schimbătoare!...

N.Lunca