când mă gândeam să îmi fac bagajele
din difuzoarele televizorului
se auzea strigătul mulțimii
trăiți, bine!
mi-am întors capul
țin minte
chipurile trase ale copiilor
îngenuncheați de boli
brațele mi-au coborât odată
cu sunetul pe noptieră
lângă cutiuța cu pastile
s-a așezat în fâșii subțiri ecoul
trăiți, bineee! trăiți, bineeee! trăiți, bineeeee!

ca o apă rece
liniștea înfiltrată în pereți
colora lumina în gri
aveam nevoie de aer de foarte mult aer
mi-am lăsat gândurile de izbeliște și am ieșit
pe stradă
o altă neliniște o pisică neagră
își arăta dinții în noapte
se uita la mine
ce povară
prin pielea-mi subțire traversa frigul
parcă era unul lichid
îmi tremurau mâinile
deși eram sufocat de cuvinte
încercam să silabisesc printre dinți
tră-iți, bi-ne!, tră-iți, bi-ne! tră-iți, bi-ne!

de atunci trăiesc ca și când
aș mai avea de trăit o zi
în fiecare seară
cobor în mine
cu multă răbdare îmi
așez lucrurile și mă gândesc
să plec ducând în ochi o altă imagine

trăiți, bine!