poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-05 | |
când plouă orașul miroase a graffitti
lucrurile oamenilor devin flori mici și nestatornice. zgomotul se revarsă într-o liniște nedeslușită iar străzile pun o lumină de plumb pe chipurile nesfârșite ale destinului. îmi amintesc de un om care a dat în ziar la mica publicitate anunț că-și vinde moartea. dimineața ziarele au scris despre el că și-a cumpărat pământ pe o hârtie numerotată cu versuri. privesc cerul și în retina mea toate blocurile lui îmi par un epitaf mereu la pândă. plouă de-o veșnicie și-n noaptea aceasta și numai Dumnezeu știe câți viziri melancolici vor încerca să cuprindă orașul în crucea lor câți poeți vor încerca să ademenească metafora în grădinile vii ale iubitelor. îmi amintesc de un țăran din vechiul meu sat care se lăuda că vântul este un animal din ograda lui. îl hrănea cu buruieni vechi și oglinzi sparte. de ceva timp ciudatul lui animal a început să mănânce casele din sat. în urmă însă, după ploi, au crescut numeroase plante rezidențiale. s-a scris despre acel țăran că și-a cufundat jalea în buricul satului când și-a văzut animalul ucis printre blocuri. când plouă umblu prin cotloanele trecutului meu ca și când aș căuta cu mândrie copilul meu rătăcitor și închid toate becurile din apartament ca să-mi intre pe fereastră lumina jucăușă și stranie a bietului pământ.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate