Era iarnă,un sezon friguros!

Nu aveam decât un palton gros!
E incredibilă zăpada de afară!
Vroiam ca sufletul să nu mă doară!
Oarbă bătrânică am întâlnit!
Ieșită să se plimbe cu al ei pisic!
Ea mi-a spus,caută să fi tu fericit!

De trei lucruri tu ai avea nevoie,
Ele căutate-au fost,mereu anevoie!

Trebuie să-ncerci,poate reușești!
Râzând ,s-a pierdut în lumi cerești!
Eu singură am rămas,și mă întrebam!
În lume să merg,așa mă pregăteam?

Subtil intru din nou în a mea casă,
Ușa scârție,celorlalți nu le pasă!
Tulnic de rom îmi iau cu mine!
Echerul,o pană și niște grisine!

Din tot mai trebuie doar să aleg!
E drumul pe care trebuie să merg!

Găsesc eu oare ce-mi doresc?
Răspunsul eu încă nu-l zăresc!
Ajung departe,urme-n zăpadă!
Multe animale văd în acea ogradă!
Era o casă maiastră de pitici!

Din mac și miere al lor covrigi!
Ei toți în casă m-au invitat!

În inima mea ei, mi-au intrat!
Un gând bun ei mi-au oferit!
Belșug de iubire în tot am găsit!
Îmi mai lipseau încă două lucruri!
Răbdare,mi-am zis,trebuie să te bucuri!
E despărțirea de ei,m-a întristat!
,
Temerară eu drumul însă l-am continuat!
Reușitam să găsesc un ingredient!
Era incredibil,îmi ofer un compliment!
Încet ziua se transformă- n noapte!

Singură sunt,auzeam acele șoapte!
Un glas plăcut,dulce îmbietor!
Tu încă tresari,îți este dor?
Era o zână ieșită din păduri!

Din aur și pietre ale ei veșmânturi!
Era frumoasă,ca-n povești!

Grabă nu ai,vrei să mă-nsoțești?
Rămân uimită de-al ei palat!
Ascuns era în acel bâtrân copac!
Mă-ntreabă de ce singură călătoresc!
E sinceritatea,ce-ncerci să o găsești?

Din cufere albe de fildeș și argint!
Ea mi-a oferit tot,de ce să mint?

Să am grijă de ea,m-a sfătuit!
În lumea ta,nu e ceva obișnuit!
Nu ai să fi acceptată de ei!
Crede mereu în al tău condei!
Eșarfă de bumbac la gât mi-apus!
Reușeam ,gânduri ce mi-am propus!
Încrederea,doar ea îmi mai lipsea!
Trebuie să merg,o încercare grea!
Atunci când crezi că ai găsit-o!
Tunete și fulgere au nimicit-o!
Era povestea ce bunica mi-o zicea!

Seamăn nu are,e un unicat!
Încearcă s-o găsești,mi-am ordonat!

Drumuri lungi șerpuitoare eu străbat!
Eterne amintiri fără de capăt!

Poposesc un pic,am obosit!
Acolo în acel târâm fantastic!
Trei călători apar,eu îi zăresc!
Reci caractere,eu gândesc!
Unul avea straie împodobite,era un rege!

Și ceilalalți doi încep,după el a merge!
Unde te-ndrepți,m-au întrebat?
Tăcută sunt,nu le-am divulgat!
E ceea ce-mi lipsea,m-a împiedicat!

Direct, eu să le zic ce am căutat!
Era misterul,să-ncerc oare să-l zic?

Greu e,tac,nu le zic nimic!
Regele atunci la mine s-a uitat!
Ai încredere,tu copil dezorientat!
Mi-e teamă să mă confesez!
Era misiunea mea ,să progresez!

Duc în eternitate acel gând?
E-nțelept mereu să plâng?

Încet așa mi-au demonstrat!
Nu pot să uit de ce am plecat!
Curioasă am fost,vroiam un rost!
Regele mă ia de braț,atât de duios!
E încredere,ce cauți tu copile?
Degeaba ai tu sentimente umile!
E încredere ce trebuie să oferi!
Ricoșează așa acel gând când ceri!
E ultimul gând,învață tu să speri!
,
Și-așa misiunea s-a încheiat!
Ele toate împreună,m-am bucurat!

Am găsit tot ce căutam!
Mai mult, decât eu visam!
Eu vreau să le pun acum într-un loc!
Să nu le nimicească acel jalnic foc!
Tu,bătrânică ce curiozitate mi-ai iscat?
Era posibil,era totul adevărat!
Călătoria ce tu mi-ai propus!
Aventură și mult curaj mi-a adus!

Trebuia să cred în ale vorbele tale!
O rază de speranță mi-ai dăruit din stele!
Tu ,singură dintotdeauna ai știut!
Unesc piesele fără să fi vrut!
Laudă îți aduc eu ție,recunoștiință!

Pentru tot ce mi-ai adus în conștiință!
Acum doar încep să înțeleg!
Nădejdea o aveam,trebuia să aleg!
Acum totul e atât de clar!

Lupta nu am dus-o în zadar!
Acum trebuie doar să ofer!

O lume învăluită de mister!
Mereu aceste lucruri sfinte!
O viață bună îți dau,e împlinire!
Gravez acum al tău util sfat!
E ce întotdeauna trebuie urmat!
Nu poți obține tot într-o secundă!
În timp,totul tinde să se cufundă!
Zirconiu e or o altă piatră nestemată!
Am învățat o lecție, ce nu va fi uitată!
Răbdarea ce-am avut răsplătită a fost!
E înțelepciune,un gând grandios!
,
Am învățat atât de multe!
Poveste ce se potrivește unei urbe!
Oriunde te vei afla și vei citi!
Învață din toate,nu te pripii!

Sinceritate,iubire și încredere!
E secretul,o întreagă avere!

Poate ți se va părea normal,
Un gând bun,deloc cazual!
Nimic din ce ți-am spus,nu risipi!
E traiul în sine,e viața,nu o irosi!

Lacrimi de vor fi,dă tu iertare!
Atunci când crezi că totul moare!

Credință să ai întotdeauna!
Un suflet piedut,unit cu luna!
Pentru a avea o viață bună!
Toate unește-le,fiți împreună!
Orgă de lumini strălucitoare!
Risipește graba,taina e răbdare!

O lume nouă mi s-a arătat!

Vreau,te vreau,e culminant!
Învăț mereu să merg înainte!
Așteptare ofer și iau aminte!
Timpul îmi este suficient!
A tău suflet e elocvent!
-
Nu credeam că pot să iert!
Trebuie s-o fac,,vreau,e concret!
Rezultatul nu îl pot descrie!
E o persoană atât de draga ție!
Goruni înalți atât de măreți!
Alături vă sunt în ale voastre vieți!
!