sub soare ne ardem lumânarea
lacrimi de ceară și miere
albine colindătoare
din zori în asfințit
sub dogoarea lui

lumânări suntem cu toții
lumină ochilor pentru părinți
părinți iubind lumina ochilor
fiecărui prunc nou zămislit

aducem lumânări la căpătâi
dragilor care s-au stins
soarele credinței le mistuie
storcând lacrimi și picături

orice om e o făclie
viața lui... lumina ei
fericirile... șiroi de ceară
întărit în drum spre-în jos
rupt apoi și aruncat... la coș...