poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-25 | |
*
trebuie să ne descoasem aripile să luăm loc în bancă un profesor de limba română cu picioarele tăiate, în scaun cu rotile (poate chiar profesorul Gemălescu) ne va învăța să fim iar oameni pentru început ne spune cum să ne spălăm pe față dimineața de trecutul acerb, cum să ne decojim de haitele de lupi să ne reînnoim pielea cu orice risc chiar dacă mai murim încă o dată * niciodată nu vom putea vorbi despre seara aceea becurile de pe stradă se arseseră noi nici nu cunoșteam trecusem unul pe lângă altul la o atingere de-o tristețe am aprins un băț de chibrit între coastele tale m-am așezat cuminte mirosea a iarbă cosită mama îmi aducea plăcintă de mere niciodată nu vom putea vorbi despre seara aceea am traversat Atlanticul de două ori prin tine era ceață și-o furtună acută la destinație am dispărut de pe hartă * ca să te mai pot iubi trebuie să-mi schimb fața să mi se îndepărteze celulele moarte ridurile, întâlnirile cu tine să mi se pună o piele nouă una lăptoasă de copil mort în accident de mașină trebuie să-mi schimb cristalinul nervul optic am nevoie de un implant - o poveste falsă frumoasă când deschid ochii să văd izvoare flori de câmp și niciun petic de cer sub care am stat împreună * de azi am început să fac colecții de uși de tot felul, de lemn, de metal cu vizor, fără mai înalte, mai adânci * de când te-am cunoscut privesc în pământ nu mă interesează oameni, prețuri, ziare bomba de la hiroshima plătesc din reflex facturi, bilete de avion batiste cu monogramă sunt detașată de tot la coadă la pâine îmi fac un tunel de cale ferată la capătul căruia tu îmi faci cu mâna am abilitatea asta magnifică ies din mine când vreau zbor deasupra caselor stau acolo sus cu pescărușii pe biserica amzei arunc firimituri de poeme trecătorilor ca într-un film surdo-mut * pe crucea mea va scrie: „dispărută-n Pacific” tu ești foarte adânc și plin de primejdii prin tine zboară păsări de lut cuvintele moarte din clipa aia am știut că Isus poate ieși din orice om să meargă alene la 10 noaptea pe străzi cautând țigari și un loc unde să-și depună cătușele mai am nevoie de încă un zid ca să-L pot privi * de ce iubitule trebuie să argumentăm îngerii? să-i căutăm în dicționare, în seifuri de bănci în pușculițele de lut unde de obicei depozitez poemele nescrise sau în lada bunicii de ce iubitule îngerii stau ascunși după perdea? când suntem plecați de acasă lăsă urme de șoimi pe fotografiile alb-negru de ce iubitule îngerii nu suntem noi, cei pe care-i lăsăm în fiecare zi în urma noastră? îți amintești când îți ghiceam astă vară în palma stângă? și-ți spuneam: “stai nemișcat, acum o să coboare ființa aceea cu aripi de pe muntele lui venus, coboară încet, ai răbdare are multe bagaje și un laptop marca hp” tu stăteai grecește în mijlocul camerei și râdeai râdeai așa mult încât la coborâre îngerul s-a împiedicat și a căzut “e pur masochism”, îmi spuneai, și-ai luat o pauză de-o portocală timp în care te gândeai la regnul îngeresc, dacă va coborî pe parchet și va dezerta totuși din pielea ta, ce va mânca și ce va bea cu ce-l vom hrăni, îi vom face culcuș lângă pat!?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate