poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-25 | |
te poți apleca peste lume
peste cer peste pervaz peste văzul de orb continuându-ți traiectoria până la miezul de foc ca și cum ai fi un fir de lumină ce se despletește singur la nesfârșit un alint de durere coborând prin urcușul celorlalți nevăzutul neatinsul neauzitul neîntors din cuneiformele anxietății dar botezat cu deconstruiri femeia aceasta scrie de-a lungul unei vene cu sângele înafara pulsului cu privirea înghițită de oglinzi ce decurg una din cealaltă precum moartea infinită din germenele visului ea scrie din interiorul unui cosmos ce vine prin ea și pentru toți ceilalți se precipită brusc înghețându-i dar bătând ritmic un început de lume în ei uluitor de singuri în fața adevărului care se naște din descreșteri și din pierderea sensului din ruperea tulpinilor de trunchi din plecări și din rătăciri din îndepărtarea marginilor de sistemul de referință din șocul de a nu simți nimic în timp ce gravitatea se deplasează înspre un alt nivel seismograme sau trecerea bruscă de la femeia plină de picături roșii către femeia cenușă (o adresă fictivă): pur și simplu intersecția era aglomerată (toate intersecțiile sunt pline de presimțiri) dimineața i se așternea pe umeri cămașă neagră de doc cu mânecile reci strângând oasele evantai clavicula sternul tibiile copiilor visați degetele lor mici scormonind printre sârme de cupru în căutarea acelui loc moale fierbinte plin convex explodând de durere metalică în cușca plină de copii ce se dau cu capul de gratii închizând și deschizând ochii pentru a iradia ceea ce nimeni nu poate numi ce este și de unde vine sau de ce se împarte totul la doi la trei la cinci la patruzeci la cincizeci de mii la infinit și încă poate un bisturiu tăind feliile galbene de lămâie pentru ceaiul din azil oasele așezate unul căte unul pe cearceafuri curate înainte de a fi înfășurate în jurul altor oase albite de vreme în jurul altor pietre albite de oase în jurul altor stânci albite de pietre în jurul unui munte alb măcinat de ritmul din venele lui adânci ea face un pas și mai face încă un pas de fapt este un șir de pași greșiți ce se accelerează și o duc în centrul dinafara acelui loc magic și dinafara oricărul loc imaginat vreodată unde toți se întorc fără să vrea și unde toți cei care se întorc se transformă în imprecizii (vagi siluete de gheață) și ea nu știe cum să facă nodul ea rămâne acolo, înafara locurilor știute uimită cum de înafară fiind și alungată din lume fiind continuă să fie de fapt înlăuntrul tuturor celor văzute și celor nevăzute trup de cenușă suflet stins pâlpâind deasupra lumii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate