De ce mă faci să plâng cu lacrimi de trandafir
Atunci când parcă plutesc?
Mă înfurii atât de des încât mă pitesc în cochilia mea de melc unde uit să mai respir,
Îmi iau pumnul de fier și încep să lovesc.


Scrâșnesc din dinți și atac la baionetă
Asemeni imperiului francez
Transformându-mi gura în tun în timp ce tu ,domnișoara cochetă,
Încasezi asaltul precum poporul vietnamez.


Râuri de foc îmi izvorăsc din ochii mei de titan
Asuprind populația ta,
Militarii sar din tavan,
În timp ce eu nu mai pot rezista.

Aș vrea să te transform într-o micuță colonie,
Să devii fidela mea servitoare,
Sărutându-ți trupul tău umed să mă vindec de insomnie,
Dar tu nu mă vrei ,iar asta mă doare.