poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-20 | | Un suflet ratacind prin Univers Visand la lumea cea vazuta Alerg necontenit catre un trup Sa vad, sa simt, sa pot sa plang Universul este atat de trist Fara lumina, fara zgomot O bezna si un frig nebun Doar ici si colo cate doi atomi Se mai ciocnesc si lasa cate o urma Alerg mai repede ca gandul Sa caut linistea visata Si uite asa in nesfarsit Vad licarind un vis Care cu mii de ani urma Pare o fractiune ce vine si ma tulbura Cazuta din copac, o ghinda Se ingroapa in mal si asteapta Ploaie, lumina Si un suflet ce o anima Ma indrept spre ea cu furie nebuna Nu vreau acum sa pierd Din visul a mii de ani lumina Este atat de bine, de infiorator Sa simt cum creste iarba Cum bate vantul, sa gust si ploaia Si fulgerele ce cad pe langa mine Am inceput sa cresc Iarba acum este departe Sunt un urias ce simt Vantul ce cu furie bate Este frumos dar trist Caci simt atatea ganduri A unor fiinte ce in goana ma strabat Se duc si mor Ma chinui sa le vad, dar nu pot Caci ochi nu am, sunt orb Am simturi limitate Si uite asa trecutau ani Mii sau poate chiar mai multi Cine poate sti, in care am cunoscut Si ura si iubire Dar, oricat m-am chinuit Lumina Soarelui, eu n-am vazut Si asta pana intr-o zi Batran cu scorburi, cu crengi uscate Cu o intreaga istorie Simt cu ma duc in furia nebuna A unor taietori de lemne Si a unor topoare ce carnea imi strabate Plang la soarta ce ma asteapta La gandul ca voi fi din nou Un suflet ratacind prin Univers Dar, eu nu stiu, sunt limitat n-am ochi sa vad ce se petrece langa mine o mama naste in timp ce trupul meu moare imi pare atat de rau, mi-e greu sa ma despart de miile de ani, de gazda care m-a primit si ma invatat sa simt Dar ce pot sa fac in fata topoarele Asa ca ma desprind cu greu si plec, plin de simtiri De lacrimi si caut trupul cel nou Ce se naste langa mine Si dintr-o data sunt in extaz Sunt plin de fericire Caci vad prin ochii micului copil Cerul, iarba ce se indoaie sub vantul jucaus Si in sfarsit din ochii imi curg si lacrimi cand vad Stejarul culcat in iarba la pamant Cum moare....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate