de când m-am ivit
briant
hoinăresc
prin tot felul de haine
știu să mă strecor
în treburile cele mai îmbâcsite
scot din minți
și neghiobul și pricopsitul
am înșelat
închis o vreme m-am temut că
nu voi mai vedea vreodată
luminile
cu iluzii
nici plimbările erotice prin tot felul de case
unii îmi dau cu piciorul
alții se umilesc să mă ridice
mă șterg de rele și mă păstrează
până la plictis
când mă schimbă
îmi pun atâtea în cârcă
mă ponegresc iată
că aș fi un fel de ochi
grosolan murdar nemuncit
și cam narcisist
mă acuză de putere mă înjură pe nume
sunt covârșit
de iubire
privesc prin mine
cu acută confiență

(1 ian. 2011)