sunt nesătul
chiar dacă respir greu
și mâinile mele
se fărâmă în ore sparte
sub bătăile tobelor ce anunță
sfârșitul unui an
bombardat de trădări
și de cearcăne

deja demodate
sunt la prețuri reduse
așa cum se întâmplă mereu cu bătrânii
ce păcătuiesc când inspiră
aerul din marginea de drum
noroc cu ninsoarea
ce înghite praful
de pe toba
mare

deodată
toba mică calcă-n picioare
ritmul
și aspirațiile notelor de la subsolul paginii
mă fac să-mi aduc aminte
că nu mai sunt tânăr
trebuie să merg în vârful picioarelor
să nu deranjez semeția unora din lojă
dar ce să fac
respir greu
și încerc să expir
cât mai târziu
cu (ne)putință.