trăim speranța zilelor de ieri
și ducem versuri la casap
poveri
ai anilor senili

noi nu suntem poeții care-au fost
atunci când poezia
și omul
păstrau armonia
trăind în preajma marilor iubiri -
simțiri

e post
și-n poezie-i post
și-n versuri nu mai este sânge
și-n cuvinte nu e trup
și plânge
inima de lut

se oprește-n drumu-i soarele
ca și cum ar fi uitat
ceva în urmă-n asfințit
și clipocind ușor ostroavele
îl oglindește-n răsărit...