frunza e doar o vopsea de cuvânt
poetul stă cuminte așezat pe o listă îi vine rândul să pupe una cu țâțele
cât casa scânteii criticii au dat un decret- nici-un poet repetent lista e lungă tu asta mică din banca întâi ia salopeta mea și o miroase cu niște lămâi toarnă din bidonul de plastic inima mea în elastic

și inima mea începe să bată
unui coleg i se mișcă nodul de la cravată

frunza am spus la-nceput că nu e decât o vopsea de cuvânt
să punem numere noi la ghiozdan să lipim etichete pe zborul în cerc al unei egrete apoi cu chibritul să stingem distanța dintre noi și aripa ei soarele iată răsare are lungi raze frumoase curge lumina din noi peste oase

catalogul se rupe-n figuri sar din el de la pagina șapte alte nume să împrăștie întunericul în șoapte - nu copiați


frunza pe care o pun la loc în copac îmbracă scheletul în frac papionul e ziua ce vine lung cum e trenul de cocă din pâine în postul cel mare o ridicăm spre cel ce nu are pâinea acestor distanțe stele legate încurcate în ațe curge din miere fierul forțat să crească în sere din care facem salată duminica cea mai înaltă

frunza despre care spuneam că este vopsea de cuvânt...
am o iubită geloasă mereu adună frigul și-l pune în plasă îl ascundem apoi împreună mai adânc în fluierul de pe umărul stâng pe care stă și acum cocoțat îngerul meu deocheat Domnul îl scoate la tablă și-i zice
ia cântă mă îngere și tu despre frunză tristețea aceasta lehuză ...iar el îngerul se lăsă în cântat

frunza despre care credeam că e vopsea de cuvânt era de fapt ...un alt început








milano 24 decembrie 2010 târziu spre insula rhodos