poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-21 | |
Îmi ridic ochii peste munți și-i las acolo. Ridic mâinile, una la nord alta la sud, sprijinită de puncte, întind inima spre cer și o las pe un nor. Un imperiu de negru, o speranță, un dans, un foc și o lacrimă, fac cerc în jurul secundei în care demitizez unicul sărut pe fulgul de nea ce-mi prelinge ființa.
nătângă șterpelită suferință ce cauți în gropi o ființă când întâmplarea te naște la întâmplare te-nchini figuri premature bălăcind obosite destinul cu biciul dăruind fericirea apocalipsă unică la capăt de fiară O firimitură de vis bântuie toți pașii ce vor veni. Răul își servește cina din urma pașilor. Ca o plantă de toamnă, ridic în vârful degetelor un mon amour rătăcit în iarba de foc. Viața n-are nici o noimă dacă rostogolești lungimea dintre puncte. Amețitor e cercul în care te afli. Tulburătoare stare e copilăria petrecută într-un bocet al străinului care te privește. Umbra groasă leagă pustiul în cădere, crește o mască de indiferență oricui încearcă să înțeleagă cum suspină firea. Încremenite inimi se petrec în acest teritoriu uman. Un înger își spală aripile după ce s-a atins în grabă de o inimă uitată de un destin la voia întâmplării.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate