nu ne mai ajungeau aspirațiile
comportările lor
picătura de apă spânzurată la ferestre
loviturile de aripi iuți
oamenii de serviciu
clipa cu trei pereți cobora
scara, între timp…

***

ne clăteam a
a lehamite
mâinile, gura în această dramă
surâs de femeie tânără gestul
neașteptat îl dam gândului
devreme ce lent și amplu
oglinda era martor
și nu presupunea multă filozofie

***

dintr-o comoditate a expresiei
primeam totul
destinul acestui paj
involuntara momeală a păsării
totul într-o grădină
și doar după nume
ne smulgeam unul altuia valizele
[]eram singuri
eram împreună

***

să nu întârzii mult
căutând figuri care ar putea fi alipite
acestor mișcări, păsărilor nebune

***