Aș cânta natura,căci mi-e dragă tare,
Despre flori și ape limpezi,curgătoare,
Dar au făcut-o alții înaintea mea,
Și-i păcat că oameni își bat joc de ea.

Nici dobitoacele-n pădure nu fac atâta rău,
Cât face omul azi,trăind în jurul său.
Nu-i chip să învețe să iubească,
Natura,viața s-o trăiască.

Păcat de omul evoluat!
Nu-i înțelept,nu-i luminat.
Întunecat e omul și rău este din fire,
Se pierde lumea astăzi,fără lecuire.

N-a învățat nimic,din câte a petrecut,
Și de-a avut științe,voință n-a avut.
S-asculte de ce-i bun,și adevăr să spună,
Fapta să vorbească,nu vorbă în minciună!