Dumnezeu este ca un megacomputer uriaș, întins în tot universul,
al cărui infinit - deci cosmosul însuși - este inclus cu totul în Ființa Lui!
Și - pentru că nu-I putem înțelege nici complexitatea, nici tainele, nici măreția -
El S-a proiectat anatomic la noi, aici, pe Terra,
la nivelul miniperceperii noastre materiale,
luând forma Omului Iisus, Salvatorul Suprem
Și Portalul Divin al mântuirii pe veci, prin propria-I jertfă...
A fost o Decizie unică, istorică, uriașă, curajoasă, de autosacrificiu !
El - Imensul Creator, Izvorul Măreț al Dragostei infinite, al Iubirii Totale,
El - Imensa Energie Explozivă a cosmosului,
El - Superinfinitul, Puterea Puterilor,
Veșnicia Veșniciilor, Puritatea Purităților,
El S-a concentrat cu umilință într-un Punct viu,
într-un Om, aparent simplu,
deși, fiind ubicuu, rămâne, simultan, în tot universul nesfârșit!
De acolo, El ne-a trimis îngerii Lui întru ajutor,
spre a ne apăra de răzbunarea îngerilor trădători.
Poate că, metaforic vorbind,
galaxiile și metagalaxiile infinite sunt condensatori cosmici,
stelele un fel de tranzistori, iar oamenii - scânteioare de-o clipă,
care încearcă să imite timid strălucirea stelelor.
Poate... Dar cine știe?...
Privit în infrarosu, Dumnezeu pare a fi vizibil
în dungile infraroșii din spectrul luminii;
Privit în ultraviolet, credem că este vizibil în dungile ultraviolete
Și-n mozaicul de cărți, icoane, inscripții, cruci și statui
din bisericile de pretutindeni...
Dar să nu ne pripim cu definițiile, cu simbolurile naive
Și cu presupunerile hazardate,
căci veșnic va rămâne ceva neclar și neînțeles de mintea noastră.
Vom ști mai multe - Dincolo...
Răbdare și pioasă închinăciune!
Deocamdată, aici,
claritatea Lui se gradează în raport
cu opacitatea și ne-opacitatea gândirii noastre,
și cu latitudinea ori longitudinea zonelor religioase de pe mapamond:
La Vatican și Ierusalim, prezența I Se simte puternic
prin sunetul clopotelor, prin Zidul Plângerii, prin misse și liturghii luminoase;
la Mecca - prin bolidul venit din cer și venerat în Kaaba cea neagră.
În alte milioane de biserici, sinagogi și moschei,
este perceput prin rugăciuni și nesfârșite îngenunchieri.
Dar cel mai clar și mai clar, Dumnezeu este simțit
cu sufletul fiecăruia din cei ce cred în El,
din cei ce-L caută, I Se-nchină și-L iubesc.
Căci ei Îl văd, Îl simt, Îl adoră și-I cunosc
măreția, iubirea, bunătatea, puterea și sfințenia.
Ei Îl văd pretutindeni: în frumusețea florilor, în verdele ierbii, în zborul fluturilor,
în cântecul păsărilor, în gunguritul pruncilor, în seninul cerului,
în vuietul mărilor și-al oceanelor, în toate splendorile naturii;
în strălucirea soarelui, a lunii, a stelelor,
a aurorelor polare,
dar și în forța uraganelor,
a furiilor mărilor și oceanelor,
a cutremurelor, a tunetelor și trăznetelor ce ne lovesc,
și a numeroase alte pedepse, căci toate, toate acestea vin din mâna Lui,
fiindcă El ne vorbește prin parfumul și coloritul florilor, prin razele lunii și razele soarelui, prin forma norilor,
prin ivirea zorilor și farmecul amurgurilor,
prin orice tunet și trăznet! Doar priviți și ascultați...
Oriunde I se simte prezența, căci ne trimite
peste șapte miliarde de raze binecuvântătoare -
câte una pentru fiecare locuitor al Terrei...
Îndrăzniți să I le primiți și să-L căutați!
Oriunde I se simte prezența! Îndrăzniți să-L căutați!
Mulți întind lăcrimând brațele spre cer Să-I proslăvească măreția,
să-I implore superputerea, frumusețea și bunătatea infinită,
să-I atingă vibrațiile, radiațiile invizibile și să-I capteze uriașa lumină totală...
Atunci ei se simt mângâiați de valul cald al curenților binecuvântării de sus
care le dă fiori întăritori prin tot trupul, luminându-le cugetul și sufletul,
căci El este al vieții măreț fondator,
Creatorul nostru, Părintele nostru!
El - înțelepciunea supremă, bucurie, exaltare, senină, bunătate, beatitudine, ordine, milă și jertfă...
El - Entitatea prezentă în orice punct al universului;
El - dreptatea răsădirii prin suflet,
cale făcându-și, dar și inimile incendiindu-le,
El - Genialitatea creatoare,
El - foamea și setea de Adevăr și de pace,
El - fondatorul tuturor prevăzutelor și neprevăzutelor,
El - marele Judecător al judecăților noastre,
El - Soarele ce se aprinde în oameni, făcându-i mici sori,
El - Pâinea veșnic neprihănită și veșnic hrănitoare, Purtătorul nostru de grijă,
El - Izvorul nesecat de apă vie,
El - Infinitul, Eternitatea copleșitoare ce ne conferă și nouă un infinit glorios sau nu,
O eternitate adâncă!
Mai mult ce să-I cerem? Slăvit să-I fie Numele Lui!
Puținul ce-l înțelegem e mult dacă vrem să-nțelegem
Și de aceea am putea fără frică să răspundem:
Mai degrabă noi nu existăm decât ca El să nu existe!
Dar puțini vor avea curajul nebun să rostească aceste cuvinte mărețe...
EL EXISTÃ, INTRAEXISTÃ ȘI SUPRAEXISTÃ!
(Indiferent că vrei tu sau că nu vrei așa ceva,
Indiferent dacă-ți convine sau nu;
Oricum, suntem total depășiți
de această uriașă Lege a Nerelativității Universale!)
În loc să vă îndoiți și să comentați acest imens Adevăr, mai bine tăceți!
Mai bine tăceți!
Este imperativ să tăceți și să vă descoperiți
când Îi rostiți Numele rugându-vă Lui...
Astfel ne vom apropia de marea taină a dumnezeirii,
Astfel tainele ni se dezleagă, pe rând -
Și atunci El va pătrunde încet, încet în noi, în cugetul nostru, în adâncul din noi,
în adâncul adâncului nostru -
Până ce-l va lumina și limpezi de toate impuritățile,
până ce-l va sfinți,
absorbindu-ne cu totul în El,
distilându-ne în El,
contopindu-ne cu El
și devenind una din razele Lui !