Ești dulcea plăsmuire,
Ce-n gânduri mi s-adapă
Și-n mreji cu unduire,
Adânc, nopți albe-mi sapă.

Tăciune-al vieții mele,
Mocnind pe-ascuns iubire
Cu năluciri de iele,
Și-un praf de amăgire.

Ești tu din eu, sirenă
Sunt eu din tu, cel veșnic
Ești eu din tu, perenă
Sunt tu din eu, vremelnic

Prin versul ce ți-atârnă
Pe buze-nfrigurate,
Tăgada-n gând mă curmă:
Sunt cel real, sau poate...

Sunt dulcea plăsmuire
Ce-n gânduri ți s-adapă
Și-n mreji cu unduire,
Adânc, nopți albe-ți sapă.