poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-19 | |
sunt conectată la o lume artificială
ca la niște aparate care mă țin în viață m-am bălăcit cum am vrut, am râs, am plâns am fugit, am ars biblii, mame, am călătorit am împletit iar alt râs, altă mamă, iarăși pe tine și tot așa un an, doi, trei…nu se va termina, iubirea nu se termină niciodată afară este lumea asta cărei nu-i aparțin când ies din casă mă uit la ceas foarte des merg foarte repede pe străzi, nu văd nimic în jur fac ce fac și vreau să scap, să revin acasă mereu îmi spun, am timp să mă sparg în două fetiță, femeie, am timp să port pantofi cu toc înalt să fac copii, să cioplesc în piele până dau iar de el am timp să mătur, să adun cioburile, să ridic alți pereți să stau la soare, în tot acest timp am învățat să-mi ascund bătrânețea care iese din pământ ca o iarbă deja uscată m-am săturat de ierni calde, de vitrine cu brazi de plastic, de oameni de zăpadă din ciocolată albă (știu că ciocolată albă e un nonsens), de Moș Crăciun pe dune de nisip. vreau o iarnă simplă, așa cum este în dicționar, anotimpul cel mai friguros, să merg prin Piața Amzei prin ninsoarea topită în mocirle, să-mi înghețe picioarele, să nu pot ține umbrela de frig, atât vreau o iarnă la București, să ies să mă joc cu Dixi, să ne tăvălim, să facem un om de zăpadă. nu am mai făcut un om de zăpadă de mai bine de 15 ani, e trist. toate s-au schimbat, Dixi a fost otrăvit, acum a rămas doar frigul, frigul acela produs de un obiect destul de mic dar foarte tăios care produce hemoragii interne, genul acela cu care a fost ucisă Elisabeta de Wittelsbach. numai că în cazul meu, din punct de vedere al amintirilor sufăr de hemofilie, amintirile nu se coagulează și nu le pot ține într-un coș făcut din nuiele frumos decorat, așa cum țin accesoriile pentru păr, ele curg, curg ca o iarbă deja uscată îmi ascund bătrânețea care iese din pământ nu am nimic de mâncare, dar în fiecare zi arunc pungi pline de gunoaie, ambalaje de hârtie cu care fusese împachetată iubirea azi este plină de mucegai și ruptă pe la colțuri sticle goale de plastic pe care nimeni nu mai dă nici ban tristețea s-a împroșcat pe pereți fix ca un borcan de bulion care a răsuflat trebuie să zugrăvesc, dacă știi pe cineva dă-i adresa mea dar să-i spui adevărul că între tavanul fals și podea este o realitate dezintegrată în hârtii mototolite înfrățite cu dracul stolurile de papagali care erau elemetele de bază ale supraviețuirii au migrat și ele în punga de gunoi am de la mama un înger la pachet pe care scrie zacuscă dar nu-l desfac să nu i se altereze aripile chiar nu am ce să mănânc azi pe spatele meu trec turme de cuvinte, poate prind unul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate