un lan de grîu
sperietori
copilul ridică mîinile spre soare
cu haine murdare și rupte
zîmbește unui șoim ce se rotește
cu ochii larg deschiși precum o scenă
pe care actorii tac o piesă de viață
visează
cum va zbura
cum într-o zi va plana pe un acoperiș de casă adevărată
cu masă adevărată
întinsă
și bunătăți și copii
ba chiar și o mamă

copilul se lasă pe spate
grîul îi cîntă o melodie pe care o știe
din primii ani de viață
strînge în pumn un spic și zîmbește
mîine va fi o zi mai frumoasă
mîine vor fi bunătăți
un cîmp de grisine și pufarine
mîine vor trece oamenii buni să treiere
el îi va aștepta toată noaptea
aici
ascultînd greieri privind licurici
în lanul de grîu e frig
dar luna e așa de frumoasă

mamă de ce vii cu o coasă
nu e grîul nostru
mai bine să cîntăm împreună
să aranjăm cu mîinile
marama pe lună.