poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-12 | |
Aripa diminetii imi saruta umerii goi
si candele-nmiresmate ma cuprind, impreunandu-se in sufletu-mi temator. Vad demoni ce ma-mbie sa-ti tulbur somnul de cristal, dar ar fi o prea mare impietate. Esti nepatrunsul templu al lui Eros ce-si poarta indecenta cu-o dulce inocenta pe trupul marmoral. O Afrodita neatinsa de falsele pudori, cu chipul luminat de ochii inchisi a voluptate si de purpuria catifea a buzelor neinfrante. E prea adanca taina sa-i caut dezlegare. E prea adanc misterul. Si totusi ce aproape! Esti inger sau esti demon cu chip de zeitate? Mi-e teama de iubire? Mi-e teama de adevar? Mi-e teama de lumeasca-ngemanare a trupurilor ce se cauta avide si fierbinti? Dac-ai dormi un secol, milenii de-ai dormi m-as preschimba in inger cu aripi de lumina si somnul ti-as veghea chiar si-o eternitate. Cu ochii iti dezmierd goliciunea nevinovat rasarita de sub macaturile ce mai acopera inca, sanii fantomatici ce-mpung a mangaiere. Sa te ating? E prea erotic gestul, iar gandul - avalansa. Da, sunt barbat, dar tu esti prea frumoasa. Si te-as pastra, fecioara, in icoane ca pe o zeitate. M-as umili-nainte-ti, ti-as saruta piciorul, pacatul l-as intemnita sub cheie. Da, sunt barbat iar tu... pacat, femeie...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate