Dumnezeu a creat lumea în joacă
mai întîi timpul apoi puțin spațiu cît o cameră personală
a văzut că pereții sînt goi și a început să aranjeze pe ei de toate
însă toate arătau nedesăvîrșite
Dumnezeu nu avea modele iar camera i se părea tot mai strîmtă
și dilatarea camerei ca ultimă soluție continuă astăzi
numai o clipă S-a plecat asupra pămîntului
numai o ștersătură cu mîneca hainei
apoi plictisit a lăsat mingea aceea într-un ungher
odată o va găsi o va ridica și privind-o își va aminti
cînd a înecat din greșală ființele născute pe sfera aceea
cînd a zgîrîiat cu unghia un curcubeu prin care lumina părea legămînt
cum fiul Său legitim s-a jucat la rîndu-i o vreme cu toate jucăriile aruncate
și le-a păstrat pentru colecția proprie
odată se va face liniște iar sunetul muzicii
va ajunge la urechile Domnului
și El se va apleca.