Cu pasul lent, în dans latent
un tren de-amiază spre apus
ne trece-n alt ecartament,
iar când arunci piciorul, sus,

pe dincolo de filament,
e-atât balans, că-i presupus
la poarta raiului incert
să vină șarpele, inclus

cam pe la mijloc și-n procent
mărit frenetic, e de pus,
în colț de gulag inocent,
o cruce pe baletul rus.

Când săltăm duși de kalinka – dar’-ar Dumnezeu să dea! -
parcă-am sta și parcă-ar trece un mărfar pe sub podea…