O! dulce țară, o, tristă Românie,
Þara mea frumoasă, țara mea de armonie,
Ideile socialiste revin după ani și ani de zile,
Și nu ne prea încântă că se întorc amintirile,
Soarta noastră este ca un fir de ață de stat,
În care un pas mic făcut neaprobat, ești arestat,
Sărăcia țării aduce vărsări aspre de sânge,
În care acești diavoli doresc a ne înfrânge,
Iau de la săraci și își bagă în ale lor buzunare,
Să-l facă mare pentru pentru crimă de onoare,
Iar pe bogați nu-și permit nimic a le face ceva,
Dacă ar fii ne-ar omorâ pe toți și ne-ar arunca,
Spunând cu zâmbetul pe buze, că asta le e munca,
În locul sinistru ce se numește groapa de gunoi,
Românie asta nu meriți, dar ieși din acest noroi.

O! dulce țară, o, tristă Românie,
Am căzut în jale și dor în astă sărăcie,
Copii mor, femei și bătrâni fără apărare,
În orice secundă, minut, oră ne aduc amenințare,
Cu viață grea exact în vechile basme,
Încât noi de-a putea ajunge și la cruzime,
Cu vărsări de sânge pentru a lor onoare,
Că nouă să nu ne de-a deloc ajutoare,
Ca să trăim decent de oameni europeni,
Dar suntem niște simpli oameni,
Fără viitor în astă dulce țară,
Și amară Românie atît de populară,
Þara a căzut într-o rușine de mare păcat,
Dulce Românie, ce ți-au făcut nu este de iertat.

O! dulce țară, o, tristă Românie,
Acești diavoli parlamentari sunt o colonie,
Distrugerea celui mai mare și cel puternic,
Acest om de stat, subnumit președintele nemernic,
Susținut de poporul și de ceilalți oameni de stat,
Că merită anihilat ca un animal cei turbat,
Ce avem de valoare în astă noastră țară,
Nu se apreciază și sunt trimiși afară,
Puțin câte puțin valorile culturale dispar,
Și acești inculți din stat care sunt un coșmar,
Să punem umăr lângă umăr a fi uniți, iubit popor,
Să-i dăm jos de la guvern să rămână amintitor,
Pentru ai noștrii urmași și generațiile vor urma,
Dulce Românie, asta ți-o doresc, de pus în ramă.


( 2010, 24 octombrie )