ți-am promis poemul 3D cu trepte
așadar ia-ți-l și spală-te cu el pe cap
în timp ce micile cuvinte târfele mele triste și confuze
păzind strașnic și like usually marile revelații ale înaltelor trădări
te vor învăța arta sublimă de a juca șotron în fața oglinzilor
primește-l ca atare sau ca pe un duș rece
cafea instant servită în pahare de unică folosință
ca în barul de lângă Universitate
unde cândva l-am cunoscut pe Luc
profesorul de olandeză
un individ care obișnuia să mă lungească indecent de goală
pe biroul lui de secretar științific și să-mi recite impecabil
j’aime, ô pâle beauté, tes sourcils surbaissés, d’où semblent couler des ténèbres; /tes yeux, quoique très-noirs, m’inspirent/des pensers / qui ne sont pas du tout funèbres,/
în timp ce eu de cele mai multe ori îl priveam transfigurată ca un soi de prostituată stângace sau în timp ce-mi sfâșia fragmente de coapse și sâni
cu dorul unui amant insensibil la gesturi elementare de tandrețe
sau în timp ce-mi acoperea gura cu mâinile
alteori cu gustul rece de noiembrie al pielii lui
știind că am prostul obicei să țip sau să plâng sau să înjur grețos
sau să fac piruete în spații înguste
în punctul climax sau al mimării lui de fapt în ziua
în care nu i-am mai răspuns la telefon mi-a trimis un sms
în care mi-a scris cherrie în toate tăcerile murim puțin
chiar dacă privim problema din contre-jour
ce bou

deci mâine va fi o zi absolut normală îți jur
vom dormi până la doiș’pe
vom bea o cafea amară pe stomacul gol
ne vom căuta cu teamă prin ungherele minții organele sexuale ale memoriei
vom avea grijă cum pășim printre covoarele persane
în care îți poți rătăci mințile atât de ușor
nu ne vom ascunde intențiile sub podele șubrede
probabil vom avea și mici probleme de ritm în a bate cu pumnul în masă
dar ne vom cultiva zâmbetele de carton vom da la maxim hey little girl
să creadă vecinii că suntem fericiți
sau pentru ca măcar ei să nu uite că existăm
dracului
totodată am să încerc să alung gândul
că uneori pari a te strivi de mine ca de-un cerșetor neașteptat și murdar
astfel că ne vom exersa reverențele de pam-plaisier sau degeaba unul în fața celuilalt
în timp ce ceilalți vor fi doar doar simple pretexte de a nu ieși din noi înșine
nici măcar până la boutique nu vreau să mai ies
sau în timp ce pe mine mă va pufni un râs scurt din acela
cu inflexiuni ironice și vădit voite french
și ca să scurtez penibilul circul the show must go on-ul ăsta cu orice preț
clovnii ăștia printre care mă învârt în cercuri perfect concentrice
niciunul din ei nefiind în stare să mă facă să râd până la capăt
sau măcar să lase amprente
probabil mai târziu am să mă închid în bucătărie
să perfectez rețeta de choux-à-la-crème a Amaliei
gândindu-mă că oamenii se despart prea ușor
pentru a mai conta convenția realului din noi
sau blues-ul.