Eu stiu cum s-au stins poetii nostri
Plangand sub limitele firii ninse,
Precum am plans de mult copiii vostri
Ce au patruns in visele din ceruri tot nestinse.

Eu stiu ca moartea mea in viata asta
Este intensa , dar nu ma asteapta -
Sa nasc cuvintele cu mintea mea cea stinsa
Cand voi pieri inima mea va fi doar ea aprinsa.

Eu stiu ca dulcele meu vers ce-l scriu de zor
Ma infioara si-mi raspunde cu blandete,
Caci sufletul imi cere desfatare cu mult dor
Si-mi risipeste clipele pline cu tandrete.

Eu stiu cum lacrima cea dulce-ntr-o fiinta
Mi-a daruit iubirea mea fara sa stea o clipa -
Si gandurile de-mbatare in constiinta
Ce mi-au rapus si mi-au inflacarat o ultima dorinta!