Discernământul este un dar Dumnezeule când sunt iubit...
Sfârșitul lumii cuprind în mine când îmi pierd dragostea...

Fără iubire pășesc cu mâinile goale în jungla vieții.
Lucrurile-mi cresc liane peste suflet și nu-mi trebuie o mânăstire ca să încep să te iubesc...
Și nu-mi trebuie un apostol ca să știu că exiști...

Tu știi că mi-am pierdut îngerul de sub umărul stâng...
și-a trebuit să plâng mult până am simțit legea fragedă și liberă a vieții... pe umeri...
Ca o melodie, ca un nimb, ca un zbor...

Toate trec prin mine și pe lângă mine... / singur și singure /... ca și râurile, ca și fluviile, ca și torentele... Și eu de asemenea...


Ciclul: Minunea de a fi