Þi-amintești cum ne transportam plictiseala
fără să ne plîngem de hîrtoape în asfalt
sau de sincope în relatări
vara descreștea sleită de muște și praf
în compartimente pe dosul palmelor nădușite
dezlegam integrame
exfolierea zilelor era un fapt banal
din goana vagoanelor cu vopseaua scorojită
gîștele cantonierului păreau lebede
plopii decolorați de pe marginea rambleului
chiparoși cu pămătufuri întunecate
și totuși nu numai din cauza diferenței de fus orar
van Gogh a pictat doar în Midi și Brabant
pîinea avea gust de rumeguș
orele se scurgeau leneșe între două gări
în serile moarte din decembrie ne spălam cu pietre
în fiecare nișă tronau statui de fum
necuvintele aveau urmări tragice
codul onoarei se înfiripa din gesturi normale
lustrația nu intrase încă în vocabular
băieții cîntau la chitare ieftine
Lennon și Elvis ne priveau încă din afișe
doar cîte o fotografie își pierdea luciul
culorile se regăseau în retină nu în pixeli
pe străzile înguste treceau biciclete rusești
minijupele fluturau candide
picioarele adolescentelor aveau un aer pur
declarațiile de dragoste nu se făceau pe ecran
niciun poet nu-și vindea cărțile neamprentate
cumpăram rame vechi din bazar
anii aceia nu erau pentru mine
decît trenurile zilelor întîrziate în tunel
mă pregăteam pentru un salt
inevitabil în mocirla relațiilor convenționale
nu știam pe-atunci că voi deveni invizibil
pentru aripa pîrjolită a suficienței
pentru fulgii risipiți în cotidian