Nu simt pentru că ești, ci simt pentru că simți,
Dar n-aș simți deloc, dacă n-ai fi tu, poate,
Cu ce cuvinte, oare, putea-vei să mă minți
Că n-are nicio noimă iubirea care-mi scoate

Din piept, curajul tot, și slab mă face-n toate?
Dar de nu simți, mă-ntreb, de ce mi te mai cer,
De ce te mai deschid, cu mintea, ca pe-o carte?
Vezi tu... Eu încă simt... N-am inima de fier.

Și totuși, cum mă simți, dacă din suflet pier,
Secundă cu secundă, îmbrățișări și gesturi?
Ce gânduri te cuprind, când eu de-a-ntreg ofer,
Iar tu-mi dai jumătăți? Nu vreau din tine resturi.

Și-atunci de ce te simt? De câte înțelesuri
Aș mai avea nevoie, să simt că mă mai simți?
Cum i-aș mai scrie, oare, iubirii, zeci de versuri,
Atunci când prin tăcere știi-voi că mă minți?