Îmi amintesc mereu de poezia iernii tristă rece - aspra,
dar n-am uitat aventurismul cald cu zâmbet ca un clinchet
cu săniuțele pe unde hibernează ursii vom colinda cu capra,
să joace ei grăsimea strânsă vajnic când codrul grăia-n plânset.

Vesnic ,cozonaci să-mpartă pe la uși, "hibernatorii" chiuind
vrăbii cuci și turturele mai cred că-i Omul scump tribun,
nicicind n-au plecat-acasă în ger așteaptă sorii în zboruri doinind
(sacru cler) când glia-i sfântă și codru-i raiul străbun.

Bratul tâmplei drepte- i brad, gândul tău con epopeic
toate văile sunt căi să-l colindăm liberi mereu pe Dumnezeu,
în visul lumii e frumos,pruncul mintuitor e mereu mai voinic
în tine este ca în toți acei ce nu mai cred în negrul zeu