se apropia cu pași de felină hrănită
numai cu sângele unei herghelii de stele-nvinse
fără s-o știe
asasinii mei își pregăteau moartea ca naufragiu
pe insula pustie a șefilor de stat comunist și nu numai
condamnați să facă plajă pe lacrimi de crocodil
acuzați de genocid universal
plângându-și benevol zilele și nopțile
în funcție de gradul de lamentație al întregului popor
provocând mari cutremure ale conștiinței
în fine poporul meu se trezise la viață cum va și muri
înconjurat de o ceață deasă
dintr-o cometă întoarsă
din drumul său firesc spre sexul nevăzut al stelelor sextuple
în tandră concupiscență regală
pe douăsprezece tronuri asasinat cu armă letală
ca să mă apere de invidia camarazilor mei
profund nepricepuți în arta clandestină a facerii de bine
îngerul păzitor mi-a dat aripile sale
șarpele cosmic al invidiei mioritice rupe de zor din beregata iluziei
și eu mă agăț de ultimul stol neîmpușcat de rațe sălbatice
și plutesc pe deasupra ultimei realități de ne-cuprins în parabole
aud vorbirea plină de elocință și reverență
a celor aleși pe sprânceană
să mă ucidă pe la spate
execut un marș forțat spre vârsta celor fără de vârstă
domnul de 81 de ani îl ucide pe cel de 71
69 pe 65
52 pe cel de 75
45 pe 27
27 îi ucide pe toți cei dinaintea și dinapoia sa
până când nici el nu mai poate fi regăsit la recensământul divin
prăbușirea și înălțarea poate continua ca-ntr-un balansoar
ținut în palme de zei în care nu mai crede nimeni
cum nu mai crede nimeni în virtutea pitagoreică a numărului de aur
cine se pricepe să mă lovească mai bine acela va muri primul
dar nu va ajunge-n veac împărat
e rândul tău, brutus?