|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
■ în tot acest timp fulgere de neon asortate cu vestele reflectorizante pe cerul patriei
■ Gabriel
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Lanțuri moi poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de dan david [danezu ]
2010-10-05
| |
Dintr-un caier de asbest
Mi-am tors pletele, genele,
Părul de pe spate, de pe piept;
Până jos.
Învăluit în firele argintii
Ca într-o găoace,
Nu îmi era teamă să intru în foc.
Eram un vierme de mătase.
Într-o zi
Am început să tușesc.
Eram tot mai singur
În gogoașa mea ca un butoi.
Zâna pe care o visam în fiecare noapte
Nu a venit să deșire carcera strâmtă.
Ce mai rămâne după noi?
Cândva, dup ce uitarea
Se va fi întins ca un nor,
Cineva s-o fi îmbrăcat, poate,
Cu firele care mi-au strâns pieptul
Ca niște lanțuri moi.
|
|
|
|