poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-04 | |
eu stau cu telefonul în mână și mă uit prin geam
el este o formă mică neregulată acolo unde se termină marginea de copac în stânga și-n dreapta umerilor lui sunt frunze uscate el stă cu telefonul în mână și se uită prin același geam prin care mă uit și eu eu sunt la etajul al nouălea și îi aud vocea foarte aproape de parcă el ar fi lângă mine el stă pe asfaltul trotuarului și nu mă vede la fel de bine cum eu îl văd hainele lui acoperă marginea copacului o vreme frunzele arată ca niște aripi crescute din umerii lui el stă de 15 minute acolo jos e octombrie lui îi e frig îmi spune să-i citesc o poezie * noi facem ceai împreună eu pun apa la fiert el spală termosul cu apă rece eu clătesc cănile el verifică dacă este zahăr eu îl aștept să vină la bucătărie el spală termosul cu apă rece și vorbește cu sora mea care stă în locul ușii de la baie eu torn apă în cană și pun zahăr el toarnă apa dulce în termos eu torn apă fiartă în cană el rupe etichetele pliculețelor și le lasă să cadă în termos eu torn apa fiartă în cană el pune zahăr gustă apa dulce și o toarnă în termos * liftul se deschide eu intru în lift cu o ceașcă de sticlă plină cu ceai negru fierbinte el intră în lift cu termosul de un litru plin cu ceai de romaniță împreună cu noi intră un domn care nu e vecin cu mine domnul a venit în ospeție la apartamentul 27 de la etajul 8 domnul se uită cum sorb din ceai ne întreabă dacă mergem la primul zic da nu mă pot abține să nu zâmbesc pentru situație domnul iese primul din lift intră în mașină aprinde farurile pornește motorul eu arunc pliculețul de ceai la ghena de gunoi * afară e întuneric eu beau ceai din ceașca de sticlă el bea ceai din capacul de la termos ne ducem să cumpărăm pâine vânzătoarea se uită în ochii mei când îmi spune prețurile dar uneori se uită și la ceașca din mâinile mele ieșim din magazin el merge încet prea încet pentru mine eu mă întorc cu spatele înspre drumul din fața lui noi stăm față în față mergem și bem ceai la o masă invizibilă care se mișcă odată cu noi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate