Versuri goale cu rimă tare le-am scris pe un părete,
Și cu tencuiala atît de albă de mare bătrînețe,
În camera întunecată cu ferestre vopsite,
În culoarea celor trei culori acoperite,
De întunericul din cameră și de afară,
În care luna nu se vedea aseară,
Din stihurile vieții mele,
Și stihul păretelui din bucățele,
Din ale mele unghii care au rămas lipite,
Ca și-un tînțar înfometat ca un termite.

Din rama ferestrei mele ceea de odinoară,
Geamul parcă-i o ceață dimineața de astă-vară,
Caut în sertarul din birou o lumînare de-a obține,
Pentru a-mi aprinde focul luminîndu-mă bine.

Îmi privesc mîna, iar unghiile îmi sunt tocite,
Și pline de-al meu sînge singurătății ademenite.

( 2010, 04 octombrie )