am văzut măceșul
chinuindu-se-n drum
în nisipoasa lumină
și iarba ca moartea la piciorele lui
îngălbenită de spaimă

am știut povara de fier
sau de plumb
cu care frunzele sărută pietrișul
în sumbrul octombrie prin care eu
mă prăbușesc înspre iarnă

povara inimii vine din râu
când se răcește tulbure apa
și umbra-ngroapă vaietul surd
al valului negru la față

prin cer vuiesc aripi singure
apoi cad
și înlemnesc în țărână
în timp ce păsările ce le-au avut
încă se țin după stol mai departe