poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-27 | |
Singur prin păduri nebune
Îmi duc zilele pustii. Umblu fără rost prin lume Trecând dealuri și câmpii. Și-mi înșir în urmă gânduri Și-mi las vise ne-mplinite, Care vor fi mâine iarbă, Ori buruieni otrăvite. Și-mi va fi ciudă pe norii Care zboară fără tihnă, Ca și sufletul meu singur Care nu are odihnă. Și voi invidia iarba Ce crește fără ogoi, Chiar de-i călcată-n picioare Și de vite și de oi. Și voi fi gelos pe munții Cei cu frunțile în cer, Ce stau neclintiți și falnici Și în arșiță, și-n ger. Doamne, ce-ai creeat lumina Și lumina ne-a dat viață, Și-ai făcut ființa-mi slabă Spune-mi, cum pot să fac față, Răului ascuns în mine Cu puteri slabe și mici, Când în jur zburând besmetic Roiesc mii de inamici, Ce voiesc să-mi vadă ființa Învinsă și aplecată Fără vise și speranță Înspre glia-ntunecată. Ce vor ca să-mi vadă fruntea Înălțată-acum spre soare Să fie cât mai umilă, Și lipsită de vigoare. Ce vor ca tot ce pe lume Se înalță-n zbor curat Să coboare în mocirlă, Să coboare în păcat. Spune-mi Doamne, de ce oare, Trebuie fără-ncetare Fără tihnă și odihnă, Să-nșir prin păduri nebune Gânduri rele, gânduri bune, Și să-nșir zile pustii Peste dealuri și câmpii?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate