Pe vremea cînd Kogaionul era doar un dîmb
iar Zalmoxis ucenicea prin străinătăți
buchisind despre pătratul catetelor și al ipotenuzei
în lutul Eufratului singurele cuneiforme
le lăsau caprele oile și vacile venite la adăpat
Zarathustra nu se juca cu focul
fiind la vîrsta cînd uda așternutul
stăteam tolănit cu burta la soare
și Styxul nu curgea încă
buruienile miroseau a coapsă nădușită de nimfă
deși nimfele nu se vor naște decît peste cîteva milenii
pe valea dintre Alef și o stîncă de abur
curgeau apa conceptelor neșlefuite
am luat un pumn de nisip umed din albie
l-am amestecat cu praful nedumeririlor
de ce? unde? cînd?
și-am plămădit cu naivitate o piatră
în mijlocul ei lăsai loc pentru haos
cînd piatra se întări
puteai privi prin gaură cum
unduie crudă iarba
florile cheamă albinele
frunzele îmbracă copacii
și tot prin buricul pietrei
într-o limbă mai veche decît sanscrita
mai încîlcită ca stihurile despre Enkiddu și Ghilgameș
strigat-am pentru întîiași oară

ochii mei au văzut un Om