în afară de balzac
n-am cunoscut pe nimeni să moară
pentru poezie și artă exprimându-și
cu aplomb părerea despre pietatea nefirească
a zeilor târzii invitați să se dezbrace
de zâmbetele perfide ale nedreptății
doar tu și cu mine aveam același reper
al arcului cu săgeți zvârlind după păstrăvi
atacând rânduiala stelelor
neputând rupe ca pe-o pâine dată în graba jocului de copii flămânzi
arcul unui timp în care fiind foarte fericit
îmblânzeam livezile cu lămâi din palmele tale
așezându-ți cu sfială pe degetele pianine
inelul ecvestru și să mergem acolo unde domnește
nedreptatea pentru ca armele eroilor
niciodată îngropați în morminte
să hotărască destinul prezis de timpanele de bambus
ale prietenilor înnegriți în cuiburi de salamandră
scriind mai mult decât trăind o viață plină de datorii neonorate
sub steaguri de luptă pelasge cap de lup fără flamuri
desemnat să-și reprezinte specia
la întrunirea celor care nu mor înainte de vreme
suferind cu nesaț pentru toate păcatele știute
și neștiute ale unui neam spălat înainte de moarte
de somnul pruncilor care l-au condamnat pe irod
să –mbrace irevocabil cămașa de forță a istoriei crepusculare
cu gheare un alt suflet mă mușcă și mă-nghite canibal
în burta realului aerul devine irespirabil de poți
să-l tai cu cuțitul artelor marțiale vietnameze
ca pe rottweilerii înnebuniți înainte de vreme sfâșiindu-ți sufletul
fără să poți scăpa în niciun chip de cântecul fioros al nebunilor
ce psihanalizează la masa de seară și o aruncă în stradă
cu tot cu masă pe unde trece un alt vis mușcat de omul din câine
rupându-și ferfeniță uniforma respectului de sine în arta vinovată
a eliberării necondiționate a mesajului genetic
poimâine vom fi ajuns la țărmurele de aur al dreptății divine
poimâine vom fi liberi nu mâine