Mă aflu la al tău mormânt și îți aștern o floare și o lumânare,
Îți privesc crucea și îți spun – iubit geniu -, de mare creare,
Vino înapoi, de ce ne-ai părăsit așa devreme, scumpule poet,
Poezia ta este în doliu și literatura te vrea-napoi, onorabile poet.

Copii tăi îți duc dorul și te vrea a fi lângă ei și nu în mormânt,
Tudor și Călin, minunații tăi copii te iubesc atât de mult fără cuvânt,
Off! Geniule, de ce destinul tău a fost așa de crud cu tine,
Te plâng și îți cestesc minunata poezie pentru a-mi aminti de tine.

Blestem aceea zi când s-a întâmplat acel accident rutier,
Că te-am pierdut și tu ne-ai părăsit plecând ca prizonier,
Al propriului trup în care nu ai mai putut scăpa și ai plecat,
La Demiurgul ceresc și fără de păcat – iubite Grigoraș – .

19 septembrie 2010