poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-09-19 | |
Sus pe munte am pornit
De mână cu draga mea, Pas cu pas noi am răzbit Perdeaua de ceață grea, Ș-am fi mers în continuare Dacă nu ne-ar fi oprit Timide raze de soare Care ceața au topit. El plutea deasupra ceții Ce părea o mare-ntinsă, Eram numai noi și munții Și privirea lui aprinsă. Singuri ne credeam pe lume, Ea Eva și eu Adam, Jos oceanul plin de spume, Iar sus Rai-ul ce priveam. Vârful ne-atrăgea spre el, Cât mai sus doream să fim, Aripi moi de porumbel Am fi vrut să ne lipim. Ajungând cu pașii noștri Am lovit cu fruntea cerul Mângâiat de ochi albaștrii, Mâna-i descâlcindu-mi părul. M-am rugat în acea clipă Timpu-n loc să se oprească, O fărâmă de risipă N-aș fi vrut să se ivească. Însă din seninu-albastru Nori apar ca din pământ, Arzătorul zilei astru Transformând ceața în vânt. Coborâm siliți la vale Când vraja s-a risipit, În pădurea de la poale Te-am pierdut, m-am rătăcit...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate