Gonind norii de cărbune
Plini de ploaie către noi,
Toamna-n luna lui Răpciune
Peste toate umbră pune,
Frunze moarte și noroi.

Chiar și firi mai optimiste
Recunosc ,în jur privind,
Că vin vremuri mult mai triste
Și de nasuri în batiste
Strănutând sau chiar tușind.

Vine vremea de-aspirină,
Că la mână și picior
Toate-s fără vaselină,
Parcă-s pline de rugină
Și chiar șalele ne dor

E nevoie de căldură,
Dar acuma-i pe bani grei,
Că pe vară, toți cu ură
O-njuram peste măsură
Și-acum ducem dorul ei.

N. Donțu