Când ziua-ncearcă noaptea s-o ajungă
Iar soarele la orizont se-arată
Lumina întunericul alungă
Până se face noapte inc-odată

Atunci se-nviorează-ncet la viață
Gâze , viețuitoare de tot felul
Care se dezmorțesc de dimineață
Când se deschide peste lume cerul

Trist este numai simplul bob de rouă
O sferă de cristal înlăcrimat
Pentru că el după vreo oră , două
Dispare-n aer volatilizat

Frunzele nu-i vor mai simți fiorul
Tremurul umed și catifelat
Iarba și pomii îi vor duce dorul
Până când iarăși se va fi-înnoptat

Atunci răcoare nopții iar va da
Proaspătul bob de rouă și de viață
Care mereu ne va revigora
În fiecare zi de dimineață